Cleptomania este un tulburare de control a impulsului caracterizată prin incapacitatea de a rezista impulsului de a fura obiecte, adesea inutile sau de valoare redusă, chiar dacă persoana înțelege consecințele negative ale acțiunii sale. Această tulburare afectează adesea calitatea vieții individului și poate avea consecințe legale. În acest articol, vom explora mai profund cleptomania, inclusiv cauzele, simptomele și opțiunile de tratament disponibile.

Cauzele Cleptomaniei:

Cauzele exacte ale cleptomaniei nu sunt pe deplin înțelese, dar pot implica o combinație de factori biologici, genetici, psihologici și de mediu:

  1. Factori Genetici și Biologici:
    • Există dovezi care susțin că anumite anomalii în funcționarea creierului și neurotransmițătorilor pot contribui la dezvoltarea cleptomaniei.
  2. Factori Psihologici:
    • Traume anterioare, tulburări de anxietate sau depresie pot juca un rol în apariția cleptomaniei.
  3. Factori de Mediu:
    • Situații de stres sau expunerea la modele de comportament disfuncțional, cum ar fi furtul, în timpul copilăriei pot influența apariția cleptomaniei.
  4. Tulburări Coexistente:
    • Cleptomania poate fi asociată cu alte tulburări mentale, cum ar fi tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) sau tulburarea de control a impulsului.

Simptomele Cleptomaniei:

  1. Furturi Recurente:
    • Persoana cu cleptomanie desfășoară furturi repetitive fără a avea nevoie de obiectele furate.
  2. Imposibilitatea de a Opri Comportamentul:
    • Incapacitatea de a opri furturile, chiar și în fața consecințelor negative, este un semn distinctiv al cleptomaniei.
  3. Stres Precedând Furtul:
    • Furturile sunt adesea precedate de stres sau tensiune, iar furtul în sine aduce o ușurare temporară.
  4. Lipsa de Motivație Financiară:
    • Cleptomania nu este motivată de nevoia financiară. Obiectele furate pot avea adesea o valoare redusă sau pot fi complet inutile.
  5. Sentimente de Rușine și Vinovăție:
    • După comiterea furtului, persoana cu cleptomanie poate experimenta sentimente intense de rușine și vinovăție.
  6. Secrete Legate de Comportamentul de Furat:
    • Persoanele cu cleptomanie pot ține comportamentul lor în secret și pot fi reticente să ceară ajutor.

Tratamentul Cleptomaniei:

  1. Psihoterapia (Terapia Cognitiv-Comportamentală):
    • Psihoterapia este adesea eficientă în tratamentul cleptomaniei. Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) se concentrează pe identificarea și schimbarea gândurilor și comportamentelor negative asociate cu cleptomania.
  2. Terapia Medicamentoasă:
    • Anumite medicamente, cum ar fi antidepresivele sau stabilizatoarele de dispoziție, pot fi prescrise pentru a ajuta la controlul impulsurilor și la reducerea simptomelor cleptomaniei.
  3. Terapia Grupului:
    • Participarea la terapia de grup poate oferi un mediu de suport și înțelegere din partea celor care trec prin experiențe similare.
  4. Terapia Familie:
    • Implicarea familiei în procesul de tratament poate ajuta la întelegerea și gestionarea mai bună a cleptomaniei.
  5. Antrenamentul Abilităților Sociale:
    • Dezvoltarea abilităților sociale și a strategiilor de gestionare a stresului poate fi o componentă importantă a tratamentului.

Prevenirea Recidivei:

  1. Evitarea Situațiilor de Risc:
    • Identificarea și evitarea situațiilor care pot declanșa furturile poate contribui la prevenirea recidivei.
  2. Gestionarea Stresului:
    • Învățarea tehnicilor de gestionare a stresului poate ajuta la reducerea impulsurilor de a fura în momente tensionate.
  3. Consiliere Continuă:
    • Participarea la ședințe regulate de consiliere sau terapie poate oferi suport continuu pentru a menține progresul și a preveni recidiva.
  4. Educarea Despre Consecințe:
    • Înțelegerea consecințelor negative asociate cu cleptomania și identificarea alternativei comportamentului sunt esențiale în prevenirea recidivei.

Concluzie:

Tratamentul cleptomaniei implică abordarea complexă a factorilor subiacenți care contribuie la comportamentul de furt. Cu sprijinul adecvat, persoanele afectate de cleptomanie pot învăța să gestioneze impulsurile și să își recâștige controlul asupra vieții lor. Este esențial să căutați ajutor profesionist pentru a obține un plan de tratament personalizat și pentru a începe procesul de recuperare.